Manipularea prin educație

hjkj

Mă bucur foarte mult că în ultima perioadă oamenii au conștientizat că mai e nevoie să înveți câte-o meserie, cel puțin cei din generaţia după `89, ce înseamnă acest lucru? Probabil devenim mai pragmatici, probabil ne dăm seama că a toci doar pentru note mari nu înseamnă o viață lipsită de griji, avem puterea de a ne da seama de capacitatea noastră, de talentul nostru, în ce domenii suntem mai buni și unde există nevoie.

Dacă acum ceva ani toată lumea voia să facă o facultate, la stat, particulară, acreditată, neacreditată, nu conta, facultate să facă, acum tinerii au început să se orienteze și către meserii, fie că vorbim de asistent medical generalist, de hairstylist, tehnician maseur, toate sunt meserii frumoase și dacă le faci cu seriozitate și pasiune sunt și bănoase.

Mă bucur și mai mult că cei care au făcut o facultate și nu şi-au găsit un job în domeniu s-au specializat în altceva, și-au găsit pasiunea și au început s-o practice.

Nu întâmplător scriu aceste lucruri, acum câteva zile am început să citesc ”Psihologia Mulțimilor” de Gustave Le Bon, o carte scrisă înainte de al II-le Război Mondial, dar care prezintă informații despre manipularea maselor relevante și în ziua de azi, acolo am găsit un paragraf foarte interesant pe care vreau să-l prezint aici:

” Primul pericol al acestui sistem educațional – pe drept etichetat ”latin” – este că se bazează pe o eroare psihologică fundamentală, și anume promotorii lui își închipuie că papagalicirea manualelor dezvoltă inteligența. De aici, strădania de învăța cât mai mult posibil – de la școala primară până la doctorat, tinerii nu fac decât să ingurgiteze conținutul cărților, fără a-și exersa judecata și inițiativa proprie. Pentru ei, instrucția constă în ”a recita” în spirit obedient. [….] Muncitorul nu mai vrea să fie muncitor, țăranul nu mai vrea să fie țăran, iar ultimul dintre burghezi nu mai visează pentru fiii săi altă carieră decât cea de funcționar al statului.”

Uite cum un sistem poate minimaliza în masă personalitățile indivizilor.

Dar îmi place enorm că începem să ne trezim la realitate, îmi place că sunt profesori care pun accentul pe creativitatea unui elev și nu pe capacitatea lui de a toci. Și știu că există, pentru că din maximă fericire, de astfel de profesori am avut eu parte. Le mulțumesc și le voi mulțumi toată viața că m-au învățat că nu notele te definesc a fi sau a nu fi un elev bun.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>